SANATATEA A-Z
TOATE | A | B | C | D | E | F | G | H | I | J | K | L | M | N | O | P | Q | R | S | T | U | V | W | X | Y | Z

Bolile diareice acute
Cautare: OK

Bolile diareice acute (BDA)

Acest grup de maladii prezintă o problemă majoră de sănătate publică, atît prin frecvenţa înaltă, cît şi prin manifestările clinice grave. Morbiditatea prin BDA înregistrează creşteri sezoniere în lunile iunie-septembrie. Boala diareică acută (BDA) este una din cele mai comune boli infectioase din lume. Prevalenţa a fost estimată de la 3 pînă la 5 miliarde cazuri pe an din care de la 5 pînă la 10 milioane duc la deces. 

Date statistice

În a.2007 morbiditatea sumară prin boli diareice acute (BDA) în Republica Moldova a crescut cu 10% (a.2006 - 464,7 şi a.2007 - 510,2 la 100.000 populaţie). Creşterea morbidităţii este determinată atît de creşterea numărului de BDA cu factorul etiologic determinat cu 19,8% cît şi BDA cu etiologia nedeterminată cu 12%. Morbiditatea s-a majorat (de la 1,1 pînă la 4 ori) în 29 teritorii administrative din contul înregistrării izbucnirilor epidemice şi focarelor multiple.

În mediul rural nivelul de morbiditate prin BDA este de circa 2 ori mai jos în comparaţie cu mediul urban, ceia ce denotă adresabilitatea scăzută a populaţiei de la sate după asistenţă medicală în cazul bolilor diareice acute. Fortificarea programelor de informare a populaţiei din mediu rural privind măsurile de prevenire a BDA şi necesitatea solicitării asistenţei medicale în caz de boală poate contribui semnificativ la reducerea surselor de infecţie în populaţie şi limitarea răspîndirii cazurilor noi de boală.

Tradiţional, cel mai afectat grup de vîstă sunt copiii pînă la 2 ani, urmaţi de grupul de vîrstă 3-6 ani. De la 55% pînă la 75% bolnavi de 3-6 ani sînt copiii instituţionalizaţi, ce indică la neajunsuri importante în respectarea regimului sanitaro-antiepidemic în instituţiile preşcolare. 

În perioada de referinţă, în scopul depistării agentului cauzal al holerei a crescut numărul persoanelor investigate prin metode de laborator pînă la 5854 (a. 2006 - 5275). 

Cauzele principale care conduc la infectarea cu boli diareice acute sînt:

·         nerespectarea igienei personale mai ales în instituţiile pentru copii şi adolescenţi;

·         neasigurarea efectuării măsurilor antiepidemice primare;

·         nerespectarea regulilor pregătirii şi păstrării produselor alimentare;

·         neaprovizionarea populaţiei, în primul rînd rurale, cu apă potabilă de calitate garantată .

     Cele mai comune semne clinice ale BDA pot fi grupate în:

·         sindromul diareic: scaune diareice cu diferite aspecte patologice;

·         sindromul infecţios: febră, frisoane, cefalee, mialgii generalizate, stare generală alertată;

·         sindrom dispeptic: greţuri, vărsături alimentare sau biloase;

·         sindrom dureros abdominal: crampe abdominale, colici, dureri difuze nesistematizate;

·         Sindrom de deshidratare acută de diverse grade: deshidratare uşoară (gradul I) asociată cu: sete moderată, turgor cutanat uşor diminuat, tahicardie; deshidratare medie (gradul II) se manifestă prin: sete intensă, tahicardie, puls slab, hipotensiune, oligurie; deshidratarea severă (gradul III), în cadrul căreia se asociază tulburările cardiovasculare, oligoanuria, precum şi tulburări de conştiinţă (obnubilare, comă).

·         Sindromul de gasroenterită, constă în scaune lichide frecvente, dureri abdominale difuze, greţuri, vărsături febră;

·         Sindromul holeriform apare ca o diaree apoasă, cu scaune lichide profuze.  Semnele de deshidratare se instalează rapid şi sînt extreme de grave.

·         Sindromul dizinteric constă din scaune emise repetat, însoţite de colici abdominale şi tenesme rectale, vărsături, febră.

Situaţia sanitaro-epidemiologică la acest grup de boli necesită efectuarea măsurilor de profilaxie a bolilor diareice acute. 

Metodele de prevenire sînt simple şi la îndemîna oricui:

- evitarea preparării alimentelor cu mai mult de 2-3 ore înaintea consumului, în cazul în care nu se pot asigura condiţiile de temperatură necesare păstrării alimentelor preparate;

- asigurarea păstrării alimentelor la temperaturi de 4 - 8º C, în cazul alimentelor ce vor fi consumate la mai mult de 2 - 3 ore de la preparare (refrigerare);

- consumarea alimentelor pregătite pentru sugari imediat după prepararea lor, fără a fi reîncălzite sau păstrate la frigider;

- în cazul alimentelor gătite, asigurarea unei temperaturi de preparare de peste 70º C;
- evitarea contactului între alimentele ne-preparate şi cele preparate;

- spălarea repetata a mîinilor, nu numai după utilizarea toaletei şi înainte de masă;
- întreţinerea curăţeniei tuturor suprafeţelor bucătăriei (paviment, mese de lucru);
- evitarea preparării alimentelor de către persoane care prezintă vre-o leziune sau infecţie (panariţiu) la nivelul mîinilor/degetelor;

- spălarea atentă a fructelor, zarzavaturilor şi verdeţurilor înainte de consumarea lor;
- păstrarea în condiţii de maximă igienă a tuturor suprafeţelor destinate preparării alimentelor;
- asigurarea condiţiilor necesare evitării oricărui contact între alimentele destinate consumului şi insecte sau animale;

- folosirea doar a surselor de apă potabilă pentru preparea alimentelor şi consumul uman. O atenţie deosebită trebuie acordată apei folosite la prepararea alimentelor pentru copii;

- fierberea apei este obligatorie, în cazul în care există îndoieli asupra calităţii surselor de apă potabilă ce sînt folosite pentru consumul uman şi prepararea alimentelor;
- evitarea consumării alimentelor vîndute pe stradă, precum îngheţată, prăjituri, produse de patiserie, hot-dog, mici, hamburger etc.;

- fierberea laptelui, în cazul în care acesta nu este pasteurizat.

       Asigurarea populaţiei cu apă de băut şi produse alimentare de calitate, asanarea mediului înconjurător şi salubrizarea localităţilor, crearea condiţiilor adecvate de dezvoltare, educaţie, studii, muncă şi odihnă, în primul rînd a copiilor, precum şi respectarea igienei personale sunt măsurile cele mai elementare pentru prevenirea apariţiei a unor boli cu cale de transmitere digestivă